Iertarea… adevărata eliberare

[tudor]

Iertarea… adevărata eliberare

Cu siguranţă ai cunoscut cel puţin o dată în viaţă liniştea interioară pe care o produce iertarea. Atunci când nu poţi ierta, simţi ceva greu în tine, precum o ancoră aruncată în mijlocul mării care nu te lasă să înaintezi cu barca vieţii. Am văzut oameni care nici în clipa morţii nu puteau să ierte pe cel care le-a greşit, preferau mai bine să se zbată în chinurile morţii decât să treacă dincolo în pace.

Când nu poţi să ierţi sau să te ierţi pentru ce a fost opui rezistenţă cursului vieţii, iar a opune rezistenţă reflectă o incapacitate de a merge mai departe, motiv pentru care va cauza multă durere. E ca şi cum o picătură de apă se opune să devină una cu oceanul din care face parte.

A-l ierta pe celălalt nu înseamnă că trebuie să continui legătura care s-a creat, din contră, iertarea desface în sfârşit acele lanţuri ale trecutului. Dacă nu poţi să-l ierţi pe cel care ţi-a greşit, vei continua asemenea lui Sisif să urci şi să cobori la nesfârşit acea piatră care nu e de alta decât piatra din inima ta.

Cine nu poate ierta trăieşte ca şi cum ar fi legat cu o coardă elastică şi chiar dacă înaintează o vreme cu iluzia că totul s-a terminat, acel elastic îl va trage înapoi.

Pentru că dacă tu nu te poţi elibera de trecut prin iertare, e bine de ştiut că trecutul nu se va elibera de tine, nu te va lăsa în pace şi nu-ţi vei putea găsi liniştea. Unii oameni spun că i-au iertat pe ceilalţi dar nu se pot ierta în schimb pe ei înşişi. Dacă neputinţa de a-l ierta pe celălalt are la bază frica şi încăpăţânare, neputinţa de a te ierta pe tine însuţi are la bază sentimentul de vinovăţie. Oamenii care se simt deseori vinovaţi sunt cei care nu se pot accepta cu totul pe ei înşişi şi implicit nu se pot ierta.

Ca să ierţi, întâi trebuie să accepţi ceea ce s-a întâmplat. Odată ce acceptăm şi nu mai opunem rezistenţă, eliberarea vine de la sine. A accepta e ca şi cum ai muri, căci pentru a renaşte trebuie întâi să ştii să mori. Tratează-te pe tine însuţi cu iubire, nu aştepta ca ceilalţi să facă asta în locul tău.

Iertarea înseamnă eliberare, iar atunci când te-ai eliberat ai dat drumul pietrei, ai lăsat să curgă totul de la sine, ai încetat să mai ai aşteptări de la ceilalţi, ai încetat să mai critici şi să te mai critici, iar sentimentul e unul de uşurare, de calm şi seninătate.

Dacă ţi-e greu să ierţi, repetă-ţi cât de des poţi în minte „Mă iert, mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt” sau rugăciunea „Mulţumesc, iartă-mă, te iubesc”. De fiecare dată când întâmpini dificultăţi adu-ţi aminte de aceste cuvinte care funcţionează ca o mantră şi vei resimţi efectele benefice. Multă pace şi iubire!